în fructe a unor cantități mari de glucide și arome specifice fiecărui soi, arome care se regăsesc în fiecare sortiment de băutură tradițională.

Dintre speciile pomicole prunul ocupă primul loc în rândul materiilor prime pentru prepararea pălincii, a țuicii și a horincii. Dintotdeauna prunele au constituit materia de bază pentru prepararea pălincii, iar mere, perele, cireșele, caisele etc. pentru prepararea rachiurilor.

La prepararea pălincii, principala specie folosită este prunul cu o mulțime de soiuri cultivate și populațiile locale de prun din zonă. "Pruna, spun oșenii, dă o băutură ușor aromată, seacă, alunecoasă, numai bună să activeze stomacul, când e bine făcută și pruna coaptă", în schimb "caisa or para, după bihoreni dau o răchie aromată și puțin dulceagă, mai potrivită în altă parte decât la început de ospăț".

Prunul este o specie care se adaptează ușor la condițiile variate de mediu, intră de timpuriu pe rod și are capacitate ridicată de producție. Valorifică bine terenurile mai sărace, unde alte specii pomicole dau rezultate mai slabe (Constantinescu N. și colab., 1967). Fructele sale se consumă fie în stare proaspătă, fie sub formă de marmeladă, gem, dulceață sau uscate, însă cantitatea cea mai mare de prune merge la fermentare și distilare.

În partea de nord-vest a Transilvaniei prunul ocupă suprafețe însemnate în plantațiile pomicole dar mai ales în jurul gospodăriilor populației.

În multe comune din județul Satu Mare se folosește pentru distilare o populație locală de prun cunoscută sub numele de PENEGHEI. Pomii sunt de talie mare, foarte rezistenți la boli și dăunători. Rodește bine în toți anii. Fructele sunt mici, zemoase și au un conținut ridicat în glucide. Din ele se prepară renumita țuică de Turț de 50% vol. alcool.

Borhoturile care se obțin în urma prelucrării prunelor au un conținut de alcool de 6-7% vol. și în unii ani favorabili chiar mai mult."

Zona de nord-vest a țării este renumită, atât în țară cât și în străinătate, prin distilatele sale naturale obținute din fructele de cea mai bună calitate din populații locale de pruni. Aceste populații au rezultat în urma unei selecții naturale făcute de sute de ani de locuitorii acestor meleaguri. Deși ele se cultivă de mult timp în zona respectivă și calitatea țuicii care se obține din aceste populații a depășit demult granițele țării noastre, studii despre ele sunt extrem de puține în literatura de specialitate.

Rezistența mare la boli și dăunători precum și faptul că rodesc an de an, cultivarea lor nu comportă cheltuieli mari pentru înființare și întreținere. Elasticitatea mare a ramurilor de schelet face ca pomii să suporte, în unii ani încărcături de fructe foarte mari (cazul anilor 2004 și 2008), când coroana pomilor capătă formă de umbrelă.

În ultimii ani studiile au continuat, în partea de nord vest a țării pentru a identifica și alte populații de prun care stau la baza obținerii acestei valoroase băuturi alcoolice tradiționale. Populațiile de prun sunt: Peneghei, Coucine, Căiești, Albuțe și Mărghite.

Peneghei. Prunii peneghei, Turțești sau nemțești, cum le mai spun oșenii din zona limitrofă localității Turț, au fost aduși, după toate probabilitățile, în Turț, în secolul XVII de către evrei în timpul marii prigoane evreiești petrecută în Polonia și Rusia în perioada anilor 1659-1671, când evreii s-au stabilit în Turț. Mai există o variantă că prunii au fost aduși de "poleci" (polonezi) cam în aceeași perioadă."

Destinația prunelor Peneghei este în totalitate pentru țuică. Pomii dau producții foarte mari, sunt rezistenți la boli, dăunători, și nu manifestă periodicitate de rodire.

Coucine. Această populație locală este foarte răspândită în comuna Călinețti-Oaș și după spusele localnicilor (Schița Vasile, 83 ani, din localitatea Călinești-Oaș), a fost adusă din Rusia în timpul primului război mondial.

Produc multe prune și se coc târziu, da tare-s bune de palincă spun cei care o cultivă în zonă.

Din fructele acestei populații locale, pe lângă țuică, se poate obține și un magiun, care rivalizează cu cel obținut din prune Bistrițene

Căiești. Această populație locală poartă denumirea de Prune Grase, în partea Oașului și denumirea de Căiești, în partea Ugocei și Loszem (ochi de cal) în zonele maghiare limitrofe Oașului, probabil de aici îi și provine denumirea de Căiești. Cât privește răspândirea ei, ea ocupă toate dealurile și colinele din "Țara Oașului", unde se simte "acasă", dar este întâlnită în întreg județul Satu Mare cât și în celelalte județe din nord-vestul României.

Albuțe. Populația Albuțe are fructe de culoare verde-gălbuie, care în comparație cu frunzele pomului, sunt foarte deschise la culoare, dând impresia că sunt albe, de unde și numele. Distilatele obținute din aceste prune sunt de o calitate foarte bună, cu aromă discretă și gust dulceag, fiind destul de ușor deosebite de celelalte distilate din prune. Pe baza acestei diferențe, oșenii au născocit unele glume în vremurile când se mai făcea țuică ți din zahăr pentru mai puțini cunoscătorii de distilate servindu-i pe aceștia cu țuica de zahar spunând că este făcută din "albuțe"(referire la culoarea zahărului).

Mărghite. Această populație locală de pruni este întâlnită numai în "Ținutul Ugocei" (Comunele Gherța, Tuț, Batarci și Tarna Mare): În această zonă, este foarte mult apreciată de către localnici, deoarece dă rezultate mai bune decât populația Peneghei. Fructele au destinații multiple: pentru compot, magiun, fructe uscate, dar cele mai multe sunt folosite pentru țuică.

Dintre populațiile de prun prezentate mai sus populația Peneghei, deși are fructele cele mai mici, conținutul în substanță uscată la această populație este cel mai ridicat și ca urmare randamentul la prelucrare este cel mai bun. Un randament bun la prelucrare îl întâlnim și la populațiile Albuțe și Căiești care au fructele mai mari și procentul de sâmbure mai mic.

Sursa-Producerea băuturilor alcoolice tradiționale în țara pălincii-N. Pomohaci, I.Cioltean, A. Popa, D. Modoran, A. Bunea, Luminița Vișan, I. Chioran